SANATATE MAJESTATE!

Discutia deschisa de presedintele ROmaniei, domnul Traian Basescu despre evenimentele de la 23 august 1944 reaprinde in societatea romaneasca o dezbatere foarte interesanta. Din pacate din nou ies in scena retori si limbuti care nu au de-a face cu problematica in cauza atat dintr-o parte cat si din cealalata.

Adolescenta mea am trait-o intr-un mediu cu puternice influente monarhice. Bunica mea, il vazuse inainte de razboi si in timpul razboiului pe Regele Mihai langa Rusetu (jud.Buzau) si povestea intotdeauna despre cum ateriza cu avionul pe aerodromul din apropiere. Tatal meu a fost la inceputul anilor 90 un monarhist convins, sigur de faptul ca in lipsa unei elite anticomuniste de dinainte de 1990 doar Regele poate face tranzitia catre democratia autentica fara sa trecem prin Perestroika ROmaneasca. Paradoxal, mama mea profesoara de istorie era intr-o neutralitate interesanta fata de institutia monarhica cu toate excesele mele si ale tatalui meu prin care incercam sa o influentam in continuu. O vizita a mamei mele alaturi de mai multi profesori de istorie la VERSOIX in 1995 sau 1996 a schimbat-o radical. Mama nu mai contenea sa ne povesteasca despre simplitatea si modestia Casei Regale. Un televizor simplu trona in living-ul unde au fost primiti. Regele vorbea foarte greu datorita emotiei extraordinare care il anima. Principesa Margareta era aproape de el si il tinea de mana. Sunt imagini extraordinare relatate de mama mea care continua povestindu-ne cum Majestatea Sa i-a condus in garajul personal si le-a aratat un JEEP din cel de-al doilea razboi mondial pe care il repara singur.

Dupa ce Majestatea Sa a acceptat sa ii permita cetateanului RADU DUDA sa fie consilier personal al lui Adrian Nastase mi-am dat seama ca pana chiar si Regele a inteles ca MONARHIA in ROmania nu mai este decat o pagina de istorie. Personal am fost foarte dezamagit de gestul regelui de a accepta aceasta umilinta.

Cu toate acestea sentimentele mele de respect pentru OMUL MIHAI I de ROMANIA au ramas vii. Referitor la Monarhie, restauratia putea fi o poveste de succes daca se realiza la inceputul anilor 90. Acum e doar poveste!

Referitor la actul din 23 august 1944 sunt multe de spus. Ca filogerman nu voi putea accepta faptul ca Romania nu si-a respectat cuvantul dat. Poate ca lipsa de cuvand in momente de cumpana a istoriei ne-a adus astazi la demisolul Europei din punct de vedere al istoriei. Cu toate acestea Regimul Antonescu a fost un regim autoritar, dictatorial in care REGELE avea exclusiv un caracter pur simbolic. Parerea mea este ca actul de la 23 august 1944 este produsul unui ansamblu de factori in care generalul SANATESCU si un grup din elita armata-profranceza si probritanica au dat imboldul decisiv. Regele era un tanar care in 1942 se juca cu tanchetele pe scarile Palatului. Experienta Sa politica a fost cultivata exclusiv de mama sa. Nu a avut in jurul sau oameni politici care sa-l sfatuiasca sau care sa l sprijine. CIC Bratianu si Iuliu Maniu nu aveau incredere in persoana Regelui considerand-ul prea tanar , maresalul Antonescu il persifla si il tutela , iar cancelariile Aliate il ignorau. In acelasi timp, grupul de generali din jurul Casei Regale, cu Gen. Sanatescu si RADESCU in prim-plan il foloseau pe REGE ca personalitate menita a produce RESTAURATIA.

Cred si astazi ca desi pentru ROMANIA a fost o decizie gresita, avand in vedere ca si-a calcat cuvantul dat , pentru umanitate si pentru sfarsitul razboiului, actul de la 23.august 1944 a fost unul pozitiv. Este vorba de mii de evrei care nu au mai intrat in camerele de gazare, este vorba despre un grabirea sfarsitului unui Razboi care a provocat milioane de victime. Acesta cred ca este cifrul in sensul care trebuie sa analizam actul de la 23 august 1944. A fost o tradare a unui parteneriat, care insa devenise TOXIC pentru umanitate.

In momentul in care URSS a intrat in ROMANIA si in momentul in care liderii sovietici au rupt legatura dintre elita militara si Casa Regala prin arestarea si compromiterea primei SOARTA era pecetluita. REGELE MIHAI a plecat in exil ca o solutie rationala de supravietuire. Din pacate exilul era ultimul refugiu.

Eu cred totusi ca TRADAREA poate avea si conotatii pozitive pentru umanitate, iar daca ceea ce a facut ROMANIA GERMANIEI se numeste tradare cu scopul finalizarii mai rapide a celui mai distrugator razboi atunci ea este Justificata.

HISTORIA MAGISTRA VITAE!